disjuncție

română

Etimologie

Din franceză disjonction.

Pronunție

• AFI: /dis'ʒunk.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului disjuncție
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	disjuncție	disjuncții
Articulat	disjuncția	disjuncțiile
Genitiv-Dativ	disjuncției	disjuncțiilor
Vocativ	disjuncție	disjuncțiilor

1. relație logică între două enunțuri care de obicei se exclud reciproc; functor logic exprimat prin termenii disjunctivi „sau”, „ori” și „fie”.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• disjunctei

Referințe

• DEX '98 via DEX online