disonore

italiană

(italiano)

Variante

• (poetic și înv.) disnore, disinore

Etimologie

Compus din prefixul dis- + onore.

Pronunție

• AFI: /dizo'nore/

Substantiv

disonore m., disonori pl.

1. dezonorare
2. (p. ext.) dizgrație, rușine

   Pietro è il disonore della famiglia.

Sinonime

• 2: onta, vergogna

Antonime

• onore

Cuvinte derivate

• disonorare

Referințe

• Treccani.it