distih
Etimologie
Din franceză distique < latină distichon.
Pronunție
- AFI: /dis'tih/
Substantiv
Declinarea substantivului distih | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | distih | distihuri |
Articulat | distihul | distihurile |
Genitiv-Dativ | distihului | distihurilor |
Vocativ | distihule | distihurilor |
- grup de două versuri cu structură metrică de obicei deosebită și care împreună alcătuiesc o strofă cu sens de sine stătător.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online