distonare
română
Etimologie
Din a distona.
Pronunție
- AFI: /dis.to'na.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului distonare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | distonare | distonări |
| Articulat | distonarea | distonările |
| Genitiv-Dativ | distonării | distonărilor |
| Vocativ | distonare | distonărilor |
- acțiunea de a distona și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online