distonare

română

Etimologie

Din a distona.

Pronunție

• AFI: /dis.to'na.re/

Substantiv

Declinarea substantivului distonare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	distonare	distonări
Articulat	distonarea	distonările
Genitiv-Dativ	distonării	distonărilor
Vocativ	distonare	distonărilor

1. acțiunea de a distona și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online