distona

română

Etimologie

Din italiană distonare.

Pronunție

• AFI: /dis.to'na/

Verb

Conjugarea verbului distona
Infinitiv	a distona
Indicativ prezent pers. 1 sg.	'
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să distoneze
Participiu	distonat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) a fi în dezacord, a nu se potrivi cu ansamblul sau cu restul.
2. (v.intranz.) (spec.) (despre sunete muzicale) a suna fals.

Cuvinte derivate

• distonant
• distonanță
• distonare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• osândit
• sondați

Referințe

• DEX '98 via DEX online