distress
(English)
Etimologie
Din engleza medie, care provine din franceza veche destrecier ("a restrânge, a reține") < latină medie *districtiare < distringere.
Pronunție
- AFI: /dɪˈstɹɛs/
Substantiv
distress, (nenumărabil)
- suferință, durere, nefericire
- He showed no signs of distress.
- pericol, dezastru, naufragiu
- The crew was in distress.
- (jur.) sechestru, sechestrare
Sinonime
- 1: affliction, suffering, trouble
- 2: catastrophe
- 3: distraint
Cuvinte apropiate
Verb
Conjugarea verbului to distress | |
Infinitiv | to distress |
Prezent simplu pers. 3 sg. |
distresses |
Trecut simplu | distressed |
Participiu trecut | distressed |
Participiu prezent | distressing |
Sinonime
- 2: distrain