trouble
(English)
Etimologie
Din engleza medie troublen; din franceza veche troubler. Provine din latină populară *turbulare < *turbulus < turbulentus.
Pronunție
- AFI: /'trʌbəl/
Substantiv
trouble, pl. troubles
- belea, încurcătură, necaz
- He was in trouble when the rain started.
- dificultate, situație dificilă
- The trouble was a leaking brake line.
- nenorocire; dezastru
- The bridge column magnified the trouble with a slight tilt in the wrong direction.
- deranj, incomodare, sforțare
- It's no trouble for me to edit it.
- (med.) defect, afecțiune; (p. ext.) maladie
- He had heart trouble.
- conflict
- He had some trouble with the law.
Sinonime
- 2: difficulty
- 4: inconvenience
- 5: malfunction
- 6: conflict
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Locuțiuni
Expresii
Verb
| Conjugarea verbului to trouble | |
| Infinitiv | to trouble |
| Prezent simplu pers. 3 sg. |
troubles |
| Trecut simplu | troubled |
| Participiu trecut | troubled |
| Participiu prezent | troubling |
- (astăzi rar) a tulbura, a agita
- a chinui, a alarma, a îngrijora
- I don't want to trouble you with my problems.
- a deranja, a incomoda, a enerva, a supăra
- Question 3 in the test is troubling me.
Sinonime
Cuvinte apropiate
Referințe
(français)
Etimologie
Din latină turbula.
Pronunție
- AFI: /tʁubl/
Substantiv
trouble m., troubles pl.
- confuzie, dezordine
- neînțelegere, dezacord
- Le trouble se mit dans cette famille.
- (la pl.) revoltă
- tribulație, zbucium, frământare
Sinonime
- 1: confusion, désordre
- 2: mésintelligence