diverge
română
Etimologie
Din franceză diverger < latină divergere.
Pronunție
- AFI: /di'ver.ʤe/
Verb
| Conjugarea verbului diverge | |
| Infinitiv | a diverge |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(pers. 3) diverge |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să diveargă |
| Participiu | - |
| Conjugare | III |
- (v.intranz.) (despre linii geometrice, razele unui fascicul etc.) a se îndepărta, a se răsfira dintr-un punct comun în direcții diferite.
Traduceri
a se îndepărta
Referințe
engleză
(English)
Etimologie
Din latină divergere.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Verb
| Conjugarea verbului diverge | |
| Infinitiv | diverge |
| Prezent simplu pers. 3 sg. |
diverges |
| Trecut simplu | diverged |
| Participiu trecut | diverged |
| Participiu prezent | diverging |
- a diverge