răsfira

română

Din răs- + fir.

Conjugarea verbului răsfira
Infinitiv	a răsfira
Indicativ prezent pers. 1 sg.	răsfir
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să răsfire
Participiu	răsfirat
Conjugare	I

(v.refl. tranz.) a (se) desface fir cu fir, a (se) separa, a (se) depărta între ele (firele părului, ale bărbii etc.) fără a strica întregul.
(v.refl. tranz.) a (se) împrăștia, a (se) întinde în diferite direcții; a (se) răzleți.
a risipi, a împrăștia, a presăra.