divinitate

română

Etimologie

Din franceză divinité < latină divinitas, divinitatis.

Pronunție

• AFI: /di.vi.ni'ta.te/

Substantiv

Declinarea substantivului divinitate
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	divinitate	divinități
Articulat	divinitatea	divinitățile
Genitiv-Dativ	divinității	divinităților
Vocativ	divinitate	divinităților

1. ființă imaginară cu însușiri supranaturale, socotită drept cârmuitoare a lumii; dumnezeu, zeu.
2. esență divină; dumnezeire.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online