divinitate
Etimologie
Din franceză divinité < latină divinitas, divinitatis.
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului divinitate | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | divinitate | divinități |
Articulat | divinitatea | divinitățile |
Genitiv-Dativ | divinității | divinităților |
Vocativ | divinitate | divinităților |
- ființă imaginară cu însușiri supranaturale, socotită drept cârmuitoare a lumii; dumnezeu, zeu.
- esență divină; dumnezeire.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online