întreg

română

Etimologie

Din latină integer, integra.

Pronunție

• AFI: /ɨn'treg/

Adjectiv

Declinarea adjectivului întreg
	Singular	Plural
Masculin	întreg	întregi
Feminin	întreagă	întregi
Neutru	întreg	întregi

1. tot, complet, din care nu s-a luat nimic.
2. (mat.; substantivat, m.) unitate nefracționată.
3. neînceput, neatins, din care nu lipsește nimic.
4. teafăr, sănătos, nevătămat.
5. (fig.) neclintit, integru.
6. (despre noțiuni temporale) deplin, complet.
7. (mat.) care se poate obține prin adunarea repetată a numărului unu cu el însuși.

Cuvinte derivate

• întregi
• întregime
• întreguleț
• întreguliță
• întreguț

Locuțiuni

• (loc.adv.) Pe de-a-ntregul = în întregime; peste tot, pe toată suprafața.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• negrit

Referințe

• DEX '98 via DEX online