docil

română

Etimologie

Din franceză docile < latină docilis.

Pronunție

• AFI: /do'ʧil/

Adjectiv

Declinarea adjectivului docil
	Singular	Plural
Masculin	docil	docili
Feminin	docilă	docile
Neutru	docil	docile

1. (adesea adverbial) care se supune la orice cu ușurință, fără să protesteze; supus, ascultător.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online