docteur

franceză

Etimologie

Atestat în 1160; din latină doctus, participiu trecut pentru doceō ‎(„a învăța, a instrui”).

Pronunție

AFI: /dɔk.tœʁ/
(Quebec) AFI: /dɔk.taœʁ/

Substantiv

docteur m., docteurs pl.

(med.) doctor, medic
(educ.) doctor
(p.ext., fam.) specialist, expert

Sinonime

1: (med.) (abr.) Dr, (fam.) doc, médecin, praticien, (fam.) toubib

Cuvinte derivate

docteure, docteuse, doctoresse, doctrice

Cuvinte apropiate

Expresii

Vezi și

thésard

Referințe

Adus de la „https://ro.wiktionary.org/w/index.php?title=docteur&oldid=871982”