documenta

română

Etimologie

Din franceză documenter.

Pronunție

• AFI: /do.ku.menˈta/

Verb

Conjugarea verbului (se) documenta
Infinitiv	a (se) documenta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) documentez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) documenteze
Participiu	documentat
Conjugare	I

1. (v.refl.) a se informa amănunțit și temeinic (pe bază de documente).
2. (v.tranz.) a dovedi, a susține ceva pe bază de documente.

Cuvinte derivate

• documentare
• documentat

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online