Etimologie

Din latină sustinere. Confer franceză soutenir (după ține).

Pronunție

  • AFI: /sus'ʦi.ne/


Verb


Conjugarea verbului
(se) susține
Infinitiv a (se) susține
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) susțin
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) susțină
Participiu susținut
Conjugare III
  1. (v.tranz.) a servi de suport (unui lucru); a sprijini.
    Un stâlp susține poarta.
    Parii susțin gardul.
  2. a ajuta, a sprijini pe cineva (ca să nu cadă).
    Vom merge cât ne-or susține picioarele.
  3. (v.tranz.) (fig.) a lua o atitudine favorabilă față de o acțiune, de o cauză etc.; a sprijini; a apăra.
    A susținut cauza revoluției.
  4. (v.tranz.) (fig.) a aduce argumente în sprijinul unui principiu, al unei teorii etc., a afirma cu tărie ceva, a proclama.
    A susținut propunerea făcută.
  5. a se prezenta la un examen sau la un concurs pentru a obține un titlu, un grad sau un post.
  6. (v.tranz.) (fig.) a ajuta, a întreține cu mijloace materiale o instituție, o persoană etc.
  7. (v.refl.) a-și câștiga existența; a se întreține singur.
  8. (v.refl.) a se ține în picioare.
  9. (fig.) (rar) a se menține pe poziție; a rezista.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • A susține un examen = a se prezenta la un examen


Traduceri

Referințe