Etimologie

Din neogreacă δωδεκαρυ (dodekary).

Pronunție

  • AFI: /do.deˈkar/


Substantiv


Declinarea substantivului
dodecar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dodecar dodecari
Articulat dodecarul dodecarii
Genitiv-Dativ dodecarului dodecarilor
Vocativ dodecarule dodecarilor
  1. veche monedă turcească de aur, care a circulat și în țările românești.


Traduceri

Referințe