dota
Etimologie
Din franceză doter < latină dotare.
Pronunție
- AFI: /do'ta/
Verb
Conjugarea verbului dota | |
Infinitiv | a dota |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
dotez |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să doteze |
Participiu | dotat |
Conjugare | I |
- (v.tranz.) a utila o instituție, o întreprindere etc. cu cele necesare desfășurării activității; a înzestra.
- (v.tranz.) a pune la dispoziția unei instituții sau unei întreprinderi fondurile bănești necesare desfășurării activității.
- (v.tranz.) a da dotă unei fete.
- (v.tranz.) (fig.) a înzestra cu calități intelectuale, sufletești.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online