fond

română

Etimologie

Din franceză fond.

Pronunție

• AFI: /fond/

Substantiv

Declinarea substantivului fond
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	fond	fonduri
Articulat	fondul	fondurile
Genitiv-Dativ	fondului	fondurilor
Vocativ	fondule	fondurilor

1. (în corelație cu formă) conținut.
2. totalitatea trăsăturilor esențiale ale caracterului unei persoane (sub aspectul lor pozitiv).
3. culoare de bază a unui tablou, a unei țesături etc. pe care se conturează desenele sau figurile; câmp.
4. desen executat pe un suport opac, care servește drept decor în desfășurarea desenelor animate.
5. ansamblul desenelor sau ornamentelor care se imprimă cu o culoare mată pe suprafața hârtiei, folosite la tipărirea acțiunilor și a altor acțiuni de valoare.
6. nume dat unor probe sportive care se desfășoară pe distanțe mari și care necesită o deosebită rezistență fizică.
7. (fiz.) radiație greu de înlăturat sau inevitabilă, cu caracter parazit, în prezența căreia se efectuează o experiență sau o măsurare.
8. valoare materială reprezentată prin bani sau prin alte bunuri economice acumulate sau rezervate pentru un anumit scop.
9. totalitatea bunurilor sau a valorilor de bază dintr-un domeniu al culturii.

Cuvinte derivate

• fondist
• semifond

Cuvinte compuse

• articol de fond
• fond lexical principal, fondul principal de cuvinte
• fond de acumulare
• fond de cărți

Locuțiuni

• (loc.adv.) În fond = în realitate, de fapt.

Expresii

• (fam.) A fi în fonduri = a avea bani

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online