utila

română

Etimologie

Din franceză outiller.

Pronunție

• AFI: /u.ti'la/

Verb

Conjugarea verbului utila
Infinitiv	a utila
Indicativ prezent pers. 1 sg.	utilez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să utileze
Participiu	utilat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a înzestra un atelier, o fabrică etc. cu utilajul necesar desfășurării în bune condiții a procesului de producție.

Cuvinte derivate

• autoutila
• reutila
• utilare
• utilat

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• luați

Referințe

• DEX '98 via DEX online