ducipal
română
Etimologie
Din slavă (veche) dučipalŭ < inevitabil din greacă antică Βουκεφάλας (Boukefálas).
Pronunție
- AFI: /du.ʧi'pal/
Substantiv
| Declinarea substantivului ducipal | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ducipal | ducipali |
| Articulat | ducipalul | ducipalii |
| Genitiv-Dativ | ducipalului | ducipalilor |
| Vocativ | ducipalule | ducipalilor |
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online