ducipal

română

Etimologie

Din slavă (veche) dučipalŭ < inevitabil din greacă antică Βουκεφάλας (Boukefálas).

Pronunție

• AFI: /du.ʧi'pal/

Substantiv

Declinarea substantivului ducipal
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ducipal	ducipali
Articulat	ducipalul	ducipalii
Genitiv-Dativ	ducipalului	ducipalilor
Vocativ	ducipalule	ducipalilor

1. cal sprinten, voinic, frumos.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• duplica

Referințe

• DEX '98 via DEX online