sprinten

română

Etimologie

Din sârbocroată spretan.

Pronunție

• AFI: /'sprin.ten/

Adjectiv

Declinarea adjectivului sprinten
	Singular	Plural
Masculin	sprinten	sprinteni
Feminin	sprintenă	sprintene
Neutru	sprinten	sprintene

1. (despre ființe; adesea adverbial) care se mișcă repede și cu ușurință; vioi, iute; (despre mișcări, acțiuni ale ființelor) care arată vioiciune, iuțeală.
2. (fig.) (rar; despre lucruri) înalt, subțire, suplu, elegant.

Cuvinte derivate

• sprinteior
• sprinteneală
• sprintenel

Expresii

• Sprinten la minte = inteligent, deștept

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online