durativ

română

Etimologie

Din franceză duratif.

Pronunție

• AFI: /du.raˈtiv/

Adjectiv

Declinarea adjectivului durativ
	Singular	Plural
Masculin	durativ	durativi
Feminin	durativă	durative
Neutru	durativ	durative

1. (despre verbe) care arată că o acțiune durează, nu este momentană; (despre timpurile verbelor) care arată că o acțiune este în curs de desfășurare, nu este terminată.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online