dutcă

română

Variante

• dupcă

Etimologie

Din ucraineană дудок (dudok).

Pronunție

• AFI: /'dut.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului dutcă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dutcă	dutce
Articulat	dutca	dutcele
Genitiv-Dativ	dutcei	dutcelor
Vocativ	dutcă	dutcelor

1. monedă rusească său poloneză de mică valoare, care a circulat și în țările românești; veche monedă românească de argint.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• aduct
• ducat

Referințe

• DEX '98 via DEX online