edil
română
Etimologie
Din franceză édile < latină aedilis.
Pronunție
- AFI: /e'dil/
Substantiv
| Declinarea substantivului edil | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | edil | edili |
| Articulat | edilul | edilii |
| Genitiv-Dativ | edilului | edililor |
| Vocativ | edilule | edililor |
- (în antichitatea romană) magistrat care supraveghea edificiile și instalațiile publice, care se ocupa de aprovizionare, de organizarea jocurilor etc.
- (adesea fig.) persoană care face parte din conducerea administrativă a unui oraș; consilier municipal.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online