edil

română

Etimologie

Din franceză édile < latină aedilis.

Pronunție

• AFI: /e'dil/

Substantiv

Declinarea substantivului edil
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	edil	edili
Articulat	edilul	edilii
Genitiv-Dativ	edilului	edililor
Vocativ	edilule	edililor

1. (în antichitatea romană) magistrat care supraveghea edificiile și instalațiile publice, care se ocupa de aprovizionare, de organizarea jocurilor etc.
2. (adesea fig.) persoană care face parte din conducerea administrativă a unui oraș; consilier municipal.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online