Etimologie

Din turcă efendi.

Pronunție

  • AFI: /eˈfen.di/
  • AFI: /e.fenˈdi/


Substantiv


Declinarea substantivului
efendi
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ efendi invariabil
Articulat efendiul invariabil
Genitiv-Dativ efendiului invariabil
Vocativ efendiule invariabil
  1. (înv.) titlu de politețe pus în Turcia, după un nume propriu, învățaților, funcționarilor; persoană care avea acest titlu.


Traduceri

Referințe