Etimologie

Din franceză éphète.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
efet
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ efet efeți
Articulat efetul efeții
Genitiv-Dativ efetului efeților
Vocativ efetule efeților
  1. (de obicei la pl.) judecător care făcea parte dintr-un tribunal penal din Atena antică.


Traduceri

Anagrame

Referințe