emana
Etimologie
Din franceză émaner < latină emanare.
Pronunție
- AFI: /e.ma'na/
Verb
Conjugarea verbului emana | |
Infinitiv | a emana |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
eman |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să emane |
Participiu | emanat |
Conjugare | I |
- (v.tranz.) a emite, a degaja, a împrăștia un gaz, vapori, un miros etc.; a exala.
- (v.intranz.) a proveni, a veni de la...; a izvorî, a-și avea originea.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online