Etimologie

Din franceză émaner < latină emanare.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
emana
Infinitiv a emana
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
eman
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să emane
Participiu emanat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a emite, a degaja, a împrăștia un gaz, vapori, un miros etc.; a exala.
  2. (v.intranz.) a proveni, a veni de la...; a izvorî, a-și avea originea.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe