emanație

română

Variante

• emanațiune

Etimologie

Din franceză émanation < latină emanatio, emanationis.

Pronunție

• AFI: /e.ma'na.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului emanație
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	emanație	emanații
Articulat	emanația	emanațiile
Genitiv-Dativ	emanației	emanațiilor
Vocativ	emanație	emanațiilor

1. emitere, degajare (de gaze, de vapori, de mirosuri etc.); (concr.), ceea ce se degajează, ceea ce se emană.
2. gaz radioactiv obținut prin dezintegrarea radiului, toriului sau actiniului.

Cuvinte derivate

• emanaționism

Cuvinte compuse

• emanație vulcanică

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• anatemei
• anemiate
• emanatei

Referințe

• DEX '98 via DEX online