emperor
Vezi și : Emperor |
(English)
Variante
- (ieșit din uz) emperour
Etimologie
Din franceză veche empereor (astăzi empereur), care provine din latină imperātor („împărat”) < din imperāre („a ordona, a cere, a comanda”).
Pronunție
Substantiv
emperor, pl. emperors
- (ist., pol.) împărat
- The Investiture Controversy was a conflict between the Emperor and the Pope.