ordona

Vezi și : ordonă

română

Etimologie

Din franceză ordonner.

Pronunție

• AFI: /or.doˈna/

Verb

Conjugarea verbului ordona
Infinitiv	a ordona
Indicativ prezent pers. 1 sg.	ordon
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să ordone
Participiu	ordonat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a da un ordin, a porunci, a comanda; a cere, a pretinde, a dispune.

   A ordonat să se facă astfel ...

2. (înv.) a prescrie un medicament, un tratament.

Sinonime

• 1: comanda, decide, dispune, fixa, hotărî, porunci, stabili, statornici, (rar) prescrie, (înv. și pop.) orândui, rândui, (pop.) soroci, (prin Ban. și Transilv.) priti, (înv.) învăța, judeca, poveli
• 2: porunci

Cuvinte derivate

• dezordonare
• dezordonat
• ordonanța
• ordonanță
• ordonare
• ordonat
• ordonator
• reordona

Cuvinte apropiate

• ordin
• ordinal
• ordinar
• ordine
• ordinație

Traduceri

a dispune, a comanda

engleză: order (English), command (English) esperanto: ordoni (Esperanto) finlandeză: käskeä (suomi) franceză: commander (français) germană: befehlen (Deutsch), anordnen (Deutsch) indoneziană: memerintah (Bahasa Indonesia) interlingua: ordinar (interlingua) italiană: ordinare (italiano) maghiară: elrendel (magyar)

neerlandeză: bevelen (Nederlands) norvegiană: beordre (norsk) portugheză: ordenar (português) rusă: приказать (русский) (prikazát') slovenă: ukazati (slovenščina) spaniolă: ordenar (español), mandar (español) suedeză: beordra (svenska), befalla (svenska), ordinera (svenska) turcă: emretmek (Türkçe)

Verb

Conjugarea verbului ordona
Infinitiv	a ordona
Indicativ prezent pers. 1 sg.	ordonez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să ordoneze
Participiu	ordonat
Conjugare	I

1. a pune în ordine, a aranja, a rândui, a grupa anumite lucruri.

Sinonime

• aranja, organiza, alinia

Traduceri

a orândui, a aranja

arabă: يرتب (العربية) engleză: order (English) esperanto: ordi (Esperanto) finlandeză: järjestää (suomi) franceză: ordonner (français) germană: ordnen (Deutsch), anordnen (Deutsch) indoneziană: mengatur (Bahasa Indonesia) interlingua: ordinar (interlingua) italiană: ordinare (italiano)

maghiară: rendez (magyar) neerlandeză: ordenen (Nederlands) norvegiană: ordne (norsk) portugheză: ordenar (português) spaniolă: ordenar (español), arreglar (español) suedeză: ordna (svenska) turcă: düzenlemek (Türkçe)

Etimologie

Din ordona.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru ordona.

Referințe

• DEX online