encadrement
(français)
Etimologie
Compus din encadrer + sufixul -ment.
Pronunție
- AFI: /ɑ̃.ka.dʁǝ.mɑ̃/
Substantiv
encadrement m., encadrements pl.
- încadrare, înrămare (unui tablou)
- supraveghere, urmărire, observație, control
- (arhit.) cadru
- antablament