observație

română

Etimologie

Din germană Observation, franceză observation < latină observatio.

Pronunție

• AFI: /ob.ser'va.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului observație
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	observație	observații
Articulat	observația	observațiile
Genitiv-Dativ	observației	observațiilor
Vocativ	observație	observațiilor

1. procedeu al cunoașterii științifice care constă în contemplarea metodică și intenționată a unui obiect sau a unui proces; observare, cercetare, examinare; studiu.
2. supraveghere, urmărire; (spec.) supraveghere medicală (a unui bolnav).

   Bolnav ținut sub observație.

3. remarcă, constatare.
4. obiecție critică; (p.ext.) mustrare, dojană, reproș.

Cuvinte derivate

• autoobservație

Cuvinte compuse

• foaie de observație

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online