enunța

română

Etimologie

Din franceză énoncer.

Pronunție

• AFI: /e.nun'ʦa/

Verb

Conjugarea verbului enunța
Infinitiv	a enunța
Indicativ prezent pers. 1 sg.	enunț
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să enunțe
Participiu	enunțat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a formula, a exprima, a expune o idee, o teorie etc.

Cuvinte derivate

• enunț
• enunțare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• anunțe
• nuntea

Referințe

• DEX '98 via DEX online