anunța
Etimologie
Din franceză annoncer < latină annuntiare.
Pronunție
- AFI: /a.nun'ʦa/
Verb
Conjugarea verbului anunța | |
Infinitiv | a anunța |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
anunț |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să anunțe |
Participiu | anunțat |
Conjugare | I |
- (v.tranz.) a aduce la cunoștință; a vesti, a încunoștința.
- I-am anunțat sosirea mea.
- a vesti sosirea cuiva (rostindu-i numele cu voce tare).
Sinonime
Cuvinte derivate
Traduceri
a încunoștința
|
|