epileptic
română
Etimologie
Din franceză épileptique < latină epilepticus.
Pronunție
- AFI: /e.pi'lep.tik/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului epileptic | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | epileptic | epileptici |
| Feminin | epileptică | epileptice |
| Neutru | epileptic | epileptice |
- cu caracter de epilepsie; asemănător cu manifestările epilepsiei; năbădăios.
- bolnavă de epilepsie.
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului epileptic | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | epileptic | epileptici |
| Articulat | epilepticul | epilepticii |
| Genitiv-Dativ | epilepticului | epilepticilor |
| Vocativ | epilepticule | epilepticilor |
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online