trăsătură

română

Etimologie

Din tras + sufixul -ătură.

Pronunție

• AFI: /trə.səˈtu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului trăsătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	trăsătură	trăsături
Articulat	trăsătura	trăsăturile
Genitiv-Dativ	trăsăturii	trăsăturilor
Vocativ	trăsătură	trăsăturilor

1. linie caracteristică a feței unei persoane.
2. aspect esențial al caracterului sau al personalității cuiva.
3. aspect caracteristic general al unei opere, al unei doctrine, al unui fenomen, al unei activități, al unei epoci.
4. linie trasă (cu o singură mișcare) pe hârtie cu creionul, cu tocul etc.

Cuvinte compuse

• trăsătură de unire

Expresii

• Dintr-o trăsătură de condei = dintr-o dată, fără a sta mult pe gânduri

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online