eriçó
 Vezi și : Erico, Érico
|
(català)
Etimologie
Din occitană veche, care provine din latină populară *ērīciō, ērīciōnem < latină ēricius („arici”). Confer occitană eriçon, franceză hérisson și retoromană erizun.
Alternativ, din forma mai veche *eriç (confer occitană eriç, occitană veche aritz, italiană riccio, română arici și spaniolă erizo) cu sufixul -ó.
Pronunție
Substantiv
eriçó m., eriçons pl.
- (zool.) arici