Wikipedia
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
arici
Un arici

română

Etimologie

Din latină ērĭcius. Înrudit cu italiană riccio (sardă rizzu), spaniolă erizo (asturiană arizo și galiciană ourizo).

Fonetismul prezintă dificultăți, întrucât rezultatul normal ar trebui să fie ariț, ca în dialecte. S-a încercat să se explice alterare ți > ci, care apare și în macedoromână și în italiană, printr-un tip intermediar eric(u)lus, de către Pușcariu 118; prin erix, -cis, după Philippide, Altgr. Elemente, 2, și Pascu, I, 38; prin schimbare de sufix, de către Pascu, Beiträge, 9.

Pronunție

  • AFI: /aˈriʧʲ/


Substantiv


Declinarea substantivului
arici
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ arici arici
Articulat ariciul aricii
Genitiv-Dativ ariciului aricilor
Vocativ - -
  1. (zool.) (Erinaceus europaeus) animal mamifer insectivor, cu botul ascuțit și corpul gros, acoperit cu țepi.
  2. (tehn.) instrument cu care se îndepărtează crusta depusă pe pereții unor canale.
  3. (mil.) element de baraj împotriva tancurilor sau infanteriei, alcătuit din pari sau grinzi metalice dispuse cruciș.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Expresii

  • Zbârlit ca un arici = supărăcios, ursuz
  • (fam.) I-a spus ariciul la ureche = a presimțit, a bănuit

Vezi și


Traduceri

Etimologie

Din arici.

Pronunție

  • AFI: /a.riˈʧi/


Verb


Conjugarea verbului
se arici
Infinitiv a se arici
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(pers. a III-a) se aricește
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să se aricească
Participiu aricit
Conjugare IV
  1. (v.refl.) a se îmbolnăvi de ariceală.

Cuvinte derivate

Vezi și


Traduceri

Etimologie

Din arici.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru arici.

Referințe