erou

română

Etimologie

Din franceză héros < latină heros.

Pronunție

• AFI: /eˈrow/

Substantiv

Declinarea substantivului erou
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	erou	eroi
Articulat	eroul	eroii
Genitiv-Dativ	eroului	eroilor
Vocativ	eroule	eroilor

1. persoană care se distinge prin vitejie și prin curaj excepțional în războaie prin abnegație deosebită sau în alte împrejurări grele ori în muncă.
2. ostaș căzut pe câmpul de luptă.
3. personaj principal al unei opere literare.
4. personaj principal al unei întâmplări; persoană care, într-o anumită împrejurare, atrage atenția asupra sa.
5. (în mitologia greco-romană) semizeu, persoană născută dintr-o zeitate și o ființă pământeană, înzestrată cu puteri supraomenești sau care a devenit celebră prin faptele sale deosebite.

Cuvinte derivate

• dezeroiza

Cuvinte compuse

• erou al Muncii Socialiste

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online