împrejurare

română

Etimologie

Din a împrejura.

Pronunție

• AFI: /ɨm.pre.ʒu'ra.re/

Substantiv

Declinarea substantivului împrejurare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	împrejurare	împrejurări
Articulat	împrejurarea	împrejurările
Genitiv-Dativ	împrejurării	împrejurărilor
Vocativ	împrejurare	împrejurărilor

1. situație în care se află cineva; circumstanță; întâmplare.

Locuțiuni

• (loc.adv.) După împrejurări = potrivit situației; de la caz la caz.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online