română

Etimologie

Din a împrejura.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.pre.ʒu'ra.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
împrejurare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ împrejurare împrejurări
Articulat împrejurarea împrejurările
Genitiv-Dativ împrejurării împrejurărilor
Vocativ împrejurare împrejurărilor
  1. situație în care se află cineva; circumstanță; întâmplare.

Locuțiuni


Traduceri

Referințe