evil
(English)
Etimologie
Din engleza veche yfel < proto-germanică *ubilaz.
Pronunție
- AFI: /'ivəl/
Adjectiv
evil (comp. eviller, eviler sau more evil, sup. evillest, evilest sau most evil)
- rău, răutăcios, hain, câinos
- His life was filled with evil deeds.
- depravat, corupt, decăzut, desfrânat
- neplăcut, dezagreabil, supărător
Sinonime
- 1: malevolent, malicious, nefarious
- 2: depraved
- 3: unpleasant
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Substantiv
evil, (nenumărabil și numărabil; pl. evils)
Sinonime
- 1: evilness