evocare
română
Etimologie
Din a evoca.
Pronunție
- AFI: /e.vo'ka.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului evocare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | evocare | evocări |
| Articulat | evocarea | evocările |
| Genitiv-Dativ | evocării | evocărilor |
| Vocativ | evocare | evocărilor |
- faptul de a evoca; amintire, aducere-aminte, evocație.
- (concr.) compoziție literară în care se evocă ceva.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online