română

Etimologie

Din franceză évoquer < latină evocare.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
evoca
Infinitiv a evoca
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
evoc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să evoce
Participiu evocat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a aduce în conștiință fapte, evenimente, împrejurări etc. trecute; a zugrăvi prin cuvinte imaginea unui lucru cunoscut, dar petrecut demult.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe