exorta

română

Etimologie

Din franceză exhorter < latină exhortari.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

Conjugarea verbului exorta
Infinitiv	a exorta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	exortez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să exorteze
Participiu	exortat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) (livr.) a înflăcăra, a îndemna o persoană sau o colectivitate (prin cuvinte).

Cuvinte derivate

• exortare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online