Etimologie

Din în- + flacără.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.flə.kə'ra/


Verb


Conjugarea verbului
(se) înflăcăra
Infinitiv a (se) înflăcăra
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) înflăcărez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) înflăcăreze
Participiu înflăcărat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) aprinde, a (se) înfierbânta, a (se) pasiona, a (se) entuziasma.
  2. (v.tranz. și refl.) a facecapete sau a căpăta culoarea flăcării; a (se) înroși, a se îmbujora.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe