înflăcăra

română

Etimologie

Din în- + flacără.

Pronunție

• AFI: /ɨn.flə.kə'ra/

Verb

Conjugarea verbului (se) înflăcăra
Infinitiv	a (se) înflăcăra
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) înflăcărez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) înflăcăreze
Participiu	înflăcărat
Conjugare	I

1. (v.tranz. și refl.) a (se) aprinde, a (se) înfierbânta, a (se) pasiona, a (se) entuziasma.
2. (v.tranz. și refl.) a face să capete sau a căpăta culoarea flăcării; a (se) înroși, a se îmbujora.

Cuvinte derivate

• înflăcărare
• înflăcărat

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online