exterminator
Etimologie
Din franceză exterminateur < latină exterminator, exterminatoris.
Pronunție
- AFI: /eks.ter.mi.na'tor/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului exterminator | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | exterminator | exterminatori |
| Feminin | exterminatoare | exterminatoare |
| Neutru | exterminator | exterminatoare |
- care extermină; nimicitor, distrugător.
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului exterminator | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | exterminator | exterminatori |
| Articulat | exterminatorul | exterminatorii |
| Genitiv-Dativ | exterminatorului | exterminatorilor |
| Vocativ | exterminatorule | exterminatorilor |
- cel care extermină; nimicitor, distrugător.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
(English)
Etimologie
Din latină târzie exterminātor.
Pronunție
Substantiv
exterminator, pl. exterminators
- exterminator, nimicitor, distrugător
- (spec.) deratizator
- The exterminator took care of our rat problem.
Cuvinte apropiate
Referințe
(Latina)
Etimologie
Din exterminātus („expulzat; abolit, extirpat”).
Pronunție
- AFI: /ek.ster.miˈnaː.tor/
Substantiv
| Declinarea substantivului exterminātor | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ | exterminātor | exterminātōrēs |
| Genitiv | exterminātōris | exterminātōrum |
| Dativ | exterminātōrī | exterminātōribus |
| Acuzativ | exterminātōrem | exterminātōrēs |
| Ablativ | exterminātōre | exterminātōribus |
| Vocativ | exterminātor | exterminātōrēs |
Cuvinte apropiate
Etimologie
Din exterminō.
Verb
- forma de persoana a II-a singular la viitor imperativ pasiv pentru exterminō.
- forma de persoana a III-a singular la viitor imperativ pasiv pentru exterminō.