aluat
română
Etimologie
Din latină allevātum, forma de neutru a lui allevātus („ridicat, înălțat”) < participiu trecut pentru allevō.
Înrudit cu franceză levain, italiană lievito, spaniolă leudo, (a)leudar, portugheză lêvedo și galiciană lévedo.
Pronunție
- AFI: /a.luˈat/
Substantiv
| Declinarea substantivului aluat | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | aluat | aluaturi |
| Articulat | aluatul | aluaturile |
| Genitiv-Dativ | aluatului | aluaturilor |
| Vocativ | aluatule | aluaturilor |
- (alim., gastr.) pastă obișnuită din făină amestecată cu apă, uneori și cu diferite adaosuri (lapte, zahăr, grăsime, ouă etc.), din care se prepară produse de panificație sau de patiserie etc.
- bucățică de aluat folosită cu plămădeală.
- prăjitură făcută din aluat.
Sinonime
Traduceri
pastă obținută din făină amestecată cu apă, grăsime etc., din care se prepară pâine, prăjituri etc.