aluat

Bucată de aluat

română

Etimologie

Din latină allevātum, forma de neutru a lui allevātus („ridicat, înălțat”) < participiu trecut pentru allevō.

Înrudit cu franceză levain, italiană lievito, spaniolă leudo, (a)leudar, portugheză lêvedo și galiciană lévedo.

Pronunție

• AFI: /a.luˈat/

Substantiv

Declinarea substantivului aluat
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	aluat	aluaturi
Articulat	aluatul	aluaturile
Genitiv-Dativ	aluatului	aluaturilor
Vocativ	aluatule	aluaturilor

1. (alim., gastr.) pastă obișnuită din făină amestecată cu apă, uneori și cu diferite adaosuri (lapte, zahăr, grăsime, ouă etc.), din care se prepară produse de panificație sau de patiserie etc.
2. bucățică de aluat folosită cu plămădeală.
3. prăjitură făcută din aluat.

Sinonime

• 1: cocă, covăseală, dospeală, maia, plămadă, plămădeală

Traduceri

pastă obținută din făină amestecată cu apă, grăsime etc., din care se prepară pâine, prăjituri etc.

engleză: dough (English)

franceză: levain (français) m., pâte (français) f.

Referințe

• DEX online