răufăcător

română

Etimologie

Din rău + făcător.

Pronunție

• AFI: /rəw.fə.kə'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului răufăcător
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	răufăcător	răufăcători
Articulat	răufăcătorul	răufăcătorii
Genitiv-Dativ	răufăcătorului	răufăcătorilor
Vocativ	răufăcătorule	răufăcătorilor

1. persoană care face sau aduce (mult) rău altora, care contravine legilor morale și sociale; făcător de rele.

Cuvinte derivate

• răufăcătoare

Traduceri

Traduceri

Adjectiv

Declinarea adjectivului răufăcător
	Singular	Plural
Masculin	răufăcător	răufăcători
Feminin	răufăcătoare	răufăcătoare
Neutru	răufăcător	răufăcătoare

1. care face sau aduce (mult) rău altora, care contravine legilor morale și sociale; făcător de rele.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online