fărâmătură

română

Variante

Etimologie

Din fărâmă + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /fə.rɨ.mə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
fărâmătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ fărâmătură fărâmături
Articulat fărâmătura fărâmăturile
Genitiv-Dativ fărâmăturii fărâmăturilor
Vocativ fărâmătură fărâmăturilor
  1. (reg.) sfărâmătură; fărâmă (de pâine).


Traduceri

Referințe