sfărâmătură

română

Variante

• sfărmătură

Etimologie

Din a sfărâma + sufixul -ătură.

Pronunție

• AFI: /sfə.rɨ.mə'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului sfărâmătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sfărâmătură	sfărâmături
Articulat	sfărâmătura	sfărâmăturile
Genitiv-Dativ	sfărâmăturii	sfărâmăturilor
Vocativ	sfărâmătură	sfărâmăturilor

1. obiect spart în bucăți (mici); fragment, bucată dintr-un astfel de obiect.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online